Există multe moduri in care parintii raspund temerilor copiilor: de la “parintele care rezolva totul” pana la aplicarea unor metode autoritare sau indiferenta. Aparent toate aceste metode sunt eficiente!
Cand parintele ii cere in mod autoritar copilul sa-si domine frica, il pedepseste pentru temerile sale sau il apostrfeaza cu fraze de genul : “Frica ta este prosteasca. Esti un bebelus fricos “- copilul va inceta sa mai vorbesca despre temerile sale. Dar faptul că nu mai vorbeste despre frica, faptul ca nu mai povestete parintilor dificultatile sale si nu le mai cere ajutorul, nu inseamna ca acel copil si-a depaist teama. 
Chiar daca nu o arata parintilor, el continua sa resimta acea teama, el continua sa caute o solutie. De unul singur. In unele cazuri, aceste cautari, aceasta lupta solitara il ajuta pe copil sa devina mai puternic, mai creativ. Dar riscurile sunt multe. In primul rand, in urma unei astfel de experiente, copilul si-ar putea pierde increderea in parinti, ar putea chiar sa inceapa sa ascunda multe lucruri de ei. Un alt risc este ca, datorita imaturitatii sale, copilul nu va gasi modalitati sanatoase de rezolvare a problemelor. Solutiile sale subrede ii vor rezolva doar partial problema si vor crea suferinta, probleme relationale, esec.
La cealalta extrema se afla parintele care rezolva totul. Aceasta este parintele care, in orice situatie dificila ii va spune copilului sau: “Ti-e frica. OK. Tata isi pune costumul Superman si rezolva totul. Tu nu ai de facut altceva decat sa stai cuminte si sa astepti. “
Si aceasta metoda, aparent functioneaza bine. De fiecare data cand parintele rezolva problema, el este un erou iar copilul este fericit. Observand ceea ce parintele face, cum actionează, ce spune, copilul va invata cateva metode eficiente de aparare impotriva fricii. Copilul invata sa aiba incredere in ceilalti, si ceea ce este foarte important – intelege ca este iubit. Dar chiar si in aceasta situatie, exista, din pacate, un risc. Asteptand totul da la parinti, copilul nu isi dezvolta increderea in propriile forte, nu-si dezvolta creativitatea, imaginatia. In situatiile dificile aparute ulterior, copilul nu va construi solutii. El se va rezuma in a cauta cu disperare persoana care va putea rezolva totul .
Metoda PAF, pe care o propun parintilor, este o metoda care se bazeaza pe un parteneriat intre copii si parinti. Parintele, in colaborare cu copilul construiesc, creaza, implementeaza modele sanatoase si eficiente pentru a depasi temerile si a solutiona in mod pozitiv multe situatii dificile.
Metoda PAF are rezultate foarte bune pentru toate tipurile de frici ale copiilor.
Atentie, varianta pentru uzul parintilor, nu trebuie aplicata la fobii !