De aproape 30 de ani, la incheierea emisiunilor tv si la toate sarbatorile cu ciolan, imnul ii pofteste pe romani sa se trezesca. Somnul in care suntem adanciti e fara indoiala “cel de moarte” cata vreme cantam acest imn de atatea zeci de ani si nimeni nu pare inca sa se fi trezit.

In timp ce noi strigam in vis “Libertate” si ne intoarcem pe partea cealalta, alte natii umplu cu fapte filele manualului de istorie. “Les enfants de la patrie” construiesc avioane si ne colonizeaza stomacele cu vinuri si branzeturi alese. Cum ar putea fi altfel, cata vreme ei si-au ritmat pasul pe “La Marseillese”, un imn care din prima strofa ii informeaza ca azi e o zi de glorie. Care azi ? Fiecare azi.

In timp ce  noi, victime ale “barbarilor de tirani” si ale unor “cruzi dusmani”, sforaim intinsi pe burta in pivnita istoriei, americanii mesteresc in “the land of the free and the home of the brave”. Cu stelele drapelului lor in ochi si Dumnezeu confortabil instalat la baza oricarui proiect, americanii vantura lumea dupa bunul lor plac si ne dau periodic lectii de morala, disciplina si economie.

In timp ce noi, in imnul nostru, ne chinuim sa stoarcem din ADN o legaturica de coduri ce ne leaga fie si indirect de Roma, englejii in imnul lor, stau stransi ciopor,  in jurul reginei. Baricadati si brexitati pe-o insula, supusii reginei, picteaza cu vorbe o tara mirifica si ii cer lui Dumnezeu sa le daruiasca tot ce poate fi daruit.

Ma uit la alte neamuri cu sfiala si mi-e dor de vremea in care, copil fiind, pasii mei erau ritmati de un imn in care Romania era frumoasa. Mi-e dor de diminetile acelea inghetate si intunecoase in care cantam cu bucurie: “trei culori cunosc pe lume, ce le tin ca sfant odor” si mergeam inainte prin zapada cu pasi siguri, increzatori.

Poate copiii nostri merita un imn care sa le poata ritma pasii altfel, sa le poata orienta gandurile diferit si sa le lumineze orizontul. Sau poate cine stie, avem nevoie de un somn mai lung, de refacere. Si daca tot nu vrem sa iesim din pivnita in care ne adancira “barbarii de tirani” , macar sa ne fie somnul lin, lipsit de cosmarurile cele cu “libertate” si umbre de stramosi cu sprancenele ridicate intrebator.  In acest caz ar trebui sa ne punem ca imn un cantec de leagan, ceva gingas si fara multe strofe. Regulat sa ne imbratisam langa coliva cu bomboane de import urandu-ne :  ” Somn linistit romane ! ” .